Până ne regăsim

Știți cum se spune că între 20-30 de ani este perioada în care ne descoperim, aflăm ce vrem să facem pe viitor, ne dăm seama ce dă sens vieții noastre, la nivel de individ?

Ei bine, eu una credeam că știu ce am de facut. Se schimbau destul de des planurile, dar mereu aveam un plan A și înca vreo 5 litere din alfabet.

De la planuri bine puse la punct despre cum pot să devin o prințesă Disney, până la strategia de creștere într-o frumoasă și strălucitoare corporație.

Până când m-am trezit într-o zi și mi-am dat seama că niciunul din planurile mele nu avea scopul de a mă face pe mine fericită (lucrul pe care orice persoană cred că îl consideră primordial), ci de a-mi oferi lucruri „necesare” pentru secolul asta ( cum ar fi o sumă frumoasă în bancă) și că începeam să mă transform încet în prototipul ideal de om pentru o viață pe care eu de fapt nu mi-o doream.

Se spune că lumea e împărțită în visători și realiști. În ultimii ani, de fiecare dată când trebuia să numesc o calitate pe care o aveam, spuneam „sunt extrem de realistă”.

And I still am. Am picioarele „înfipte în pământ”, dar uitasem că eu în realitate eram un visător care încă spera la o lume mai bună.

Cred că mi-era frică să mă gândesc la lucruri ce păreau „irealizabile” din punctul de vedere al majorității.

Și vă spuneam cum m-am trezit într-o zi și am decis să renunț la toate planurile pe care mi le făcusem în perioada apropiată, să îmi iau inima în dinți și să fac un lucru pe care mi l-am dorit de când îmi imaginam că dacă voi crede cu adevărat în mine, voi putea să zbor. (la propiu)

So… Am cumpărat un bilet de avion. Primul dintr-o serie de multe altele. 



În următoarea perioadă mă voi pierde în țări frumoase și voi încerca să îmi dau seama… Cine sunt!? ( sună puțin dramatic, dar veți înțelege mai bine pe parcurs)

Aaa…Am uitat o parte importantă. 

Cum mereu avem nevoie de oameni fie să ne deschidă ochii, să ne împingă de la spate, sau pur și simplu să ne inspire…Să citam puțin din Steve Jobs 

„Here’s to the crazy ones, the misfits, the rebels[…] the ones who see things differently”

Well…Here’s a big THANK YOU pentru cei ce mi-au dat încrederea și imboldul necesar pentru a schimba ceva. Poate vă știți, poate nu. Oamenii ăia faini care au curajul să creadă în visele lor, oricât de „ieșite din tipar” ar părea.



Vă mai las un citat de la nenea Jobs, că știe ce spune…

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s