When in Rome

Încep expediția de „auto-descoperire” în Roma, Italia.

Când m-am decis să pornesc la drum, am știut că nu vreau să stau în hoteluri exclusiviste, nu vreau să îmi iau toată garderoba doar să prezint cele mai bune ținute pe care le am, în poze și în niciun caz nu vreau să stau după un intinerariu prestabilit alergând după un ghid sau o harta / aplicație ( pentru millenials ca mine). 

Am zis să plec și să mă descurc pe parcurs, să văd ce o să fac la fața locului. ( nu cred că mai este necesar să menționez reacția parinților mei, oameni grijuli, când au auzit asta) 
Știam doar că prima destinație avea să fie Roma (între timp, din cauza costurilor biletelor pe care nu le prinzi în oferta de last minute, am mai bookuit câteva destinații. 

Vă ziceam de părinți îngrijorați. Ei bine, nici nu pot descrie cât de binefăcătoare au fost momentele în care mamele povestesc tuturor rudelor și prietenilor cum „fii-mea e nebună și pleacă cu ghiozdanul în spate prin Europa”.

Din plângeri în plângeri, mama Ștefaniei, my partner in travel or travel buddy (o să fac referire la ea foarte des prin acești termeni, doar pentru că mi se par apelative faine- I know.. F logic), a reușit să ne găsească o cunoștință care locuiește în Roma și a fost mai mult decât încantată să primească doua tipe necunoscute în casa ei. 

*Fast forward*

19.07.2017

După zile bune de alergat dupa lucruri și cumpărat produse travel size, cu câteva ore înainte de plecare, am reușit să-mi îndes strictul necesar în ce avea să fie „viața mea” pentru următoarea perioadă ( un ghiozdan de 56×45) 
Ne-am îmbarcat în avionul de 6 dimineața și am plecat la drum.

Ajunse in Roma, am început să căutăm autobuzul ce avea să ne ducă la locul în care urma să stăm. Deși gazda noastră ne descrisese destul de detaliat ce trebuie să luăm și unde să ajungem… Am avut ceva de furcă.

Încercând să cerem indicații, am descoperit că majoritatea italienilor nu știau engleză. Înțeleg, dar nu știu să răspundă. Fără alte noi indicații, ne-am hotărât să urcăm în autobuzul care ar fi trebuit să ne ducă la destinație(din ce înțelesesem noi). 

După ce ne-am pierdut puțin, am coborât ba prea devreme, ba prea târziu, we were „home”. Ne-am lăsat bagajele și am pornit cu fata gazdei să explorăm orașul.

Prima oprire… Colosseumul. 
Pot să rezum acest obiectiv în… 4 ore!!! 4 ore (ea insistă că au fost 3, dar am ajuns acolo la 11 și am plecat la 15. Matematica mea spune altceva) în care Ștefi a făcut poze NON-STOP și am văzut aporoxamativ jumătate din obiectiv. După 300 de poze pe aparat și n poze pe telefon, am putut să plecăm de acolo. Ne-am întâlnit cu gazda noastră, femeie foarte tare, hotărâtă și organizată, cu ajutorul căreia am reușit să vizităm tot restul Romei în 3-4 ore! (Și muuult mai puține poze. Sorry, not sorry, Ștef)

Am ajuns acasă, gazda a gătit paste carbonara, „ca la italieni” (absolut geniale), după care am stat câteva ore pe balcon și  am vorbit despre toate.

Așa a început călătoria mea. 

Fiți cu ochii pe blog să vedem unde ajungem în continuare. 

* O să înlocuim clasicele citate cu câteva poze de turist din călătorie, so here we go:



Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s