Milan is on fire

După o zi întreagă petrecută pe străzile din Florența, a venit autobuzul spre Milano.

Din nu știu ce motive, compania de la care achiziționasem biletele nu a mai trimis un autobuz de-al lor, ci unul de la altă companie.
Nu aveam pretenții de wi-fi sau televizor, ci de niște scaune cât de cât confortabile pe care să putem dormi într-un final. Ei bine, ghinionul nostrul. Autobuzul era full, oamenii ca să se poată odihni ajunseseră să doarmă pe jos și scaunele făceau ca locurile din RATB să pară de 5 stele.

Mă lăsase de mult bateria telefonului și cea externă, așa că îmi salvasem ultimele procente pentru a vorbi cu gazda noastră din Milano, cu care trebuia să ne vedem la 7, după ce ajungeam și să mergem să ne lăsam bagajele.

Coborâm noi frumos din autobuz, ca să găsesc mesaj de la gazdă cum că trebuia să plece cu treabă și nu ne putea primi panâ seara.
În mod normal nu ar fi fost o problema, doar ca… Vă amintiți ziua precedentă? Eram nedormite, epuizate și nervoase.

Am căutat pe airbnb pe cineva care ne putea primi cât mai repede. Am avut noroc și am găsit un apartament foarte ok, la un preț semi-rezonabil, la care puteam face check-in-ul la ora 10.

Zis și făcut, am ajuns la cazare și ne propusesem să dormim 2-3 ore și să mergem să explorăm.

Ne-am trezit la ora 21. 😁

Fiind prea târziu să mergem singure într-un oraș necunoscut, am decis să ne plimbăm prin zonă, să facem niște cumpăraturi și sâ ne întoarcem acasă.

A2a zi ne trezim, deschidem geamurile și descoperim că afară ploua. Am decis să stăm înăuntru până se mai oprea ploaia și după să mergem în centru.

Oraș frumos, multe magazine, dar nimic ce să mă „lase cu gura căscată”. Ne întoarcem acasă și decidem să mergem din nou la supermarket să ne aprovizionăm pentru drum.

Vă mai amintiți experiența noastră cu autobuzele din Roma? Suntem la fel de pricepute și în Milano.
Ne-am pierdut puțin, însă bineînțeles că datorită mărețului google maps am găsit drumul spre casă.

Am văzut pe drum un fum dens ce acoperea mare parte din cer, iar google ne ducea în punctul de proveniență.

Puteți ghici care era acela?
Exact, complexul în care locuiam.

Urcăm noi repede în cameră și descoperim că aveam bilete în primul rând la un depozit din curte ce luase foc.

Noi și tot restul complexului asistam liniștiti la cel putin 6 mașini de pompieri(atâtea am putut număra din unghiul nostru) ce încercau să stingă incendiul.

Nu știm când a început, deoarece pompierii erau deja acolo când ajunseserăm noi, iar în momentul în care eu scriu această postare,  după cel putin două ore- două ore jumătate, pompierii sunt încă aici și fumul persistă.

Acum ne facem bagajele pentru următoarea destinație.

P.s. Ne-am ales cazarea cea mai aproape de aeroport, deoarece avem biletele la 6 dimineața și am zis să nu dăm o avere pe taxi. Am întrebat gazda dacă știe pe cineva care ne poate duce, contra cost, bineînțeles. Mătușa ei s-a oferit în schimbul a 60 de euro. (Prima oară am crezut că glumește. După am căutat cât ne-ar costa un taxi. Draga mea aplicație mi-a arătat un interval de 80-110 euro, iar la uber-ul de încredere 110-140 euro. So much fun, right? ) Am acceptat fară să mai stăm pe gânduri oferta generoasă a gazdei.

Acum mă întorc la bagaj și la somn.
Ne auzim din următoarea destinație!



Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s